marți, 23 august 2016

Cererea de cazare

Incercarile de a explica continutul termenilor de Acerere de cazare@ sunt numeroase. Astfel, dupa unii autori prin cerere de cazare se intelege un ansamblu de persoane A... care isi manifesta dorinta de a se deplasa periodic si temporar in afara resedintei proprii pentru alte motive decat prestarea unei activitati remunerate la locul de destinatie .
Dupa Florescu C. si Snack O., cererea de cazare exprima A... un cerc de nevoi de ordin superior@ , iar dupa alti autori, prin cerere de cazare se intelege A... cantitatea solicitata de o persoana (sau de intreaga clientela) dintr-un anumit produs sau serviciu turistic, oferita de o firma data, la un tarif bine precizat, intr-o zona si un interval de timp delimitate, in anumite conditii de mediu si ca raspuns la un program de marketing dat .
Oricare ar fi acceptiunea data cererii de cazare, ea se caracterizeaza printr- serie de trasaturi specifice, care o particularizeaza. Astfel:
are un pronuntat caracter sezonier, manifestat printr-o presiune exercitata asupra ofertei in plin sezon si printr-o Adepresiune@ in extrasezon;
are un caracter eterogen, fiind rezultatul exprimarii unor nevoi variate ale diferitelor categorii de turisti, care dispun de diferite capacitati de plata;
se caracterizeaza printr-un puternic dinamism, determinat de avantul economic si de modificarile inregistrate in psihologia consumatorilor;
este caracterizata printr-un grad ridicat de mobilitate si, respectiv, concentrare, determinat de caracterul rigid al ofertei; turistii se deplaseaza spre anumite destinatii de cazare, fie pe plan national (de exemplu, in Romania, spre Valea Prahovei, Bucovina, litoralul Marii Negre), fie pe plan international (Spania, Grecia etc.).
exprimand nevoi de ordin superior, este o cerere foarte elastica, elasticitatea manifestandu-se atat in mod direct (variind la actiunea propriilor factori de influenta, nivelul preturilor si veniturilor), cat si in mod incrucisat (fiind afectata de modificari ale pretului la marfuri mai putin elastice), ceea ce poate determina amanarea satisfacerii nevoii de cazare .
Cererea si oferta de cazare se pot afla in urmatoarele raporturi :
oferta > cererea, situatie in care capacitatile de cazare sunt in excedent, mai precis, in extrasezon turistic;
oferta = cererea, cand se inregistreaza un grad de ocupare si utilizare a capacitatilor de cazare de 100% (echilibrul pietei de cazare);
oferta < cererea, situatie de plin sezon turistic, in care capacitatile de cazare suntsuprasolicitate.

Modul de aparitie si manifestare a cererii de cazare depinde de o serie de factori generali si specifici, dintre care:
1. Factori economici.
In ultimile decenii, intr-un important numar de tari s-a inregistrat o dezvoltare exploziva a sectorului serviciilor, precum si o crestere reala a veniturilor personale, contribuind decisiv la stimularea consumului de produse de cazare. Din ce in ce mai mult, numeroase segmente de populatie si-au indreptat economiile banesti pe directia vacantelor in afara locului si chiar tarii de resedinta, incurajate si de o serie intreaga de masuri specifice (cursuri de schimb favorabile tarilor cu economie in expansiune, preturi relativ mici, infrastructura adecvata etc.).
2. Disponibilitatea de timp liber.
Ritmul inalt al progresului tehnic, cresterea productivitatii muncii si chiar, eforturile sindicale, au permis reducerea duratei timpului de munca si, implicit, cresterea duratei de timp liber, creand astfel premizele dezvoltarii cererii de cazare moderne. Astfel, a crescut nu numai timpul liber zilnic, ci si cel saptamanal, a crescut durata si frecventa concediilor legale, ceea ce a condus la cresterea standardului de calitate a vietii si la reorientarea timpului liber pe directia odihnei, recreerii si calatoriilor.
3. Factori demografici si sociali.
Caracteristicile demografice (varsta, sex, marimea familiei) influenteaza intr-o foarte mare masura comportamentul turistic si, implicit, cererea de cazare (de pilda, tinerii independenti prefera un cazare de tip itinerant, in timp ce pentru familiile cu copii mici este propriu cazareul de sejur, cuplurile occidentale de pensionari prefera croazierele etc.).
Totodata, evolutia modului de organizare sociala, cresterea gradului de urbanizare, tendinta de eliminare a granitelor sociale si propagarea pe scara larga a noilor modele culturale, prin intermediul mass-mediei si retelei de Internet, au determinat in mod direct modificari in comportamentul de consum. Vacantele si concediile constituie nu numai un mod de satisfacere a nevoii de odihna si recreere, ci si un rezultat al tendintei de imitatie a stilului de viata care caracterizeaza grupurile sociale cu venituri ridicate sau persoanele cu stat social aparte (politicieni, vedete). Din acest motiv, se inregistreaza si modificari in evolutia cererii de cazare.
4. Modul de organizare a activitatii de cazare, calitatea activitatilor de marketing.
Initial, eforturile indreptate in directia organizarii productiei de cazare, a distributiei si promovarii de cazare erau disipate si constituiau apanajul operatorilor turistici, in dar, in ultimii anii, din ce in ce mai mult, se constata implicarea responsabila a autoritatilor publice in procesul de organizare si desfasurare a activitatilor de cazare.
Prin demersuri specifice (politici vamale si tarifare adecvate, masuri de facilitare si stimulare a activitatii prestatorilor de servicii de cazare -taxe, impozite- de sprijinire a eforturilor promotionale a acestora, de amenajare teritoriala si a infrastructurii, de protejare a mediului natural, de protectie a consumatorilor, de formare profesionala etc.), autoritatile publice pot contribui decisiv la cresterea cererii de cazare, atat pentru turistii din tara, cat, mai ales, pentru turistii straini care o viziteaza.

Oferta de cazare

Continutul conceptului de oferta de cazare a fost abordat de pe pozitii diferite.
Grupand punctele de vedere ale diferitilor specialisti putem observa ca, in unele lucrari de specialitate, oferta de cazare reprezinta fie “... totalitatea bunurilor si serviciilor care satisfac la un moment dat cererea de cazare”, fie “... capacitatea organizatorica a retelei (baza tehnico-materiala, infrastructura etc.) de a satisface in anumite conditii cererea populatiei” .
Dupa alti autori oferta de cazare grupeaza “... ansamblul elementelor care concura la obtinerea produsului turistic, respectiv: potentialul natural si antropic, echipamentul de “productie” a serviciilor de cazare, diversitatea bunurilor materiale (industriale, alimentare), destinate consumului turistic, forta de munca specializata in activitatile specifice cazareului, infrastructura de cazare si conditiile de comercializare (pret, inlesniri etc.)” , iar productia de cazare reprezinta “... ansamblul de servicii care mobilizeaza forta de munca, echipamentul de productie si bunurile materiale si care, in cadrul unei ambiante specifice, se materializeaza intr-un consum efectiv” (ibidem).
Un alt punct de vedere este acela ca oferta de cazare reprezinta “... ansamblul atractiilor (naturale, istorice etc.) care pot determina vizitarea anumitor zone de catre turistici, impreuna cu capacitatea organizatorica a retelei (baza tehnico-materiala, infrastructura etc.) de a satisface in anumite conditii cererea populatiei” .
Dupa cum se observa, in primele doua definitii oferta de cazare este privita in mod unilateral, fie din punct de vedere al motivatiei de cazare, fie din punct de vedere al elementelor care fac obiectul actelor de vanzare-cumparare, in timp ce in urmatoarele definitii oferta de cazare este compusa atat din elemente de atractivitate, cat si din elemente prin care se valorifica  acestea.
In ceea ce ne priveste, subscriem punctului de vedere exprimat prin intermediul ultimei categorii de definitii si consideram ca oferta de cazare reprezinta un sistem compus din elemente de atractivitate (resurse naturale si antropice) si elemente functionale (echipamente si servicii) prin intermediul carora se materializeaza si valorifica atractiile de cazare, ansamblate in scopul satisfacerii cererii de cazare.
Oferta de cazare se caracterizeaza prin anumite particularitati specifice. Astfel:
are un caracter complex si, totodata, eterogen, rezultat al structurii sale binare (elemente de atractivitate si oferta de servicii); din acest motiv se poate diferentia si descompune in mai multe grupe de oferte particulare;
elementele structurale au valori de cazare diferite de-a lungul anului; astfel, elementele de atractivitate, asociate cu conditiile climaterice determina sezonalitatea de cazare, iar elementele functionale variaza in limite determinate de capacitatea tehnico-organizatorica (unitati, dotari, personal etc.); printr-o combinare justa a celor doua tipuri de elemente, se poate asigura satisfacerea cererii de cazare si in momentele in care atractia de cazare lipseste sau se diminueaza (cel mai frapant exemplu il poate constitui cazareul de agrement practicat in Las Vegas, statiune fondata pe un teritoriu lipsit complet de elemente de atractivitate naturala);
oferta de cazare se caracterizeaza printr-un grad ridicat de rigiditate, determinat de incapacitatea deplasarii in spatiu pentru a intalni cererea;
datorita specificului serviciilor care intra in componenta sa, oferta de cazare nu poate fi stocata (cu toate ca, la destinatiile de cazare se pot achizitiona suveniruri care isi gasesc utilitatea la domiciliul turistilor).

Principalii factori care determina nivelul si structura ofertei de cazare sunt:

1. Factori naturali si antropici (factori naturali de clima, resurse naturale si antropice, fauna si flora etc.).
Cu anumite exceptii, pentru ca un anumit spatiu sa fie atractiv si sa aiba valoare de cazare, el trebuie sa ofere anumite conditii, fie naturale, cum ar fi: peisaje naturale frumoase si nepoluate, configuratie geografica echilibrata, conditii meteorologice prielnice, fauna rara etc., fie antropice, respectiv resurse de patrimoniu cultural, religios, arhitectural etc., de natura muzeelor, cladirilor istorice, manastirilor etc..
Exista insa pericolul ca anumite zone de cazare sa se supraaglomereze, iar prin valorificarea excesiva a unor resurse de cazare sa se degradeze patrimoniul -natural, in special- si sa se diminueze interesul anumitor categorii de turisti, cum ar fi iubitorii de arta sau cei care practica cazareul ecologic.
2. Factori economici si tehnici (nivelul de dezvoltare a sectorului tertiar, baza tehnico-materiala de cazare).
Nivelul de dezvoltare al sectorului serviciilor in general si al cazareului, in special, se afla in stransa legatura cu nivelul de dezvoltare economica de ansamblu. Dimensiunea sectorului tertiar si aportul acestuia la crearea produsului intern brut, ponderea populatiei ocupate in acest sector, nivelul resurselor materiale si financiare alocate, indica, fara dubii, gradul de dezvoltare a unei societati.
Cresterea volumului de activitate in sectorul tertiar constituie, in mod paradoxal, nu numai premizele, ci si factorii dezvoltarii ofertei de servicii de cazare; anumite servicii, desi destinate satisfacerii nevoilor individuale ale membrilor societatii, contribuie la formarea ofertei de cazare (servicii de transport si telecomunicatii, servicii medicale etc.).
Pe de alta aparte, oferta de cazare depinde de marimea, structura si calitatea bazei tehnico-materiale (in care sunt incluse structurile de cazare, alimentatie publica, tratament si agrement) , ale carei dimensiuni depind de resursele materiale si financiare investite, precum si de tehnologia prin care este generata. In general, prin intermediul unor echipamente bine dezvoltate, care incorporeaza tehnologii de ultima ora, se poate suplini cu succes lipsa resurselor naturale (un parc de distractii bine echipat poate atrage turistii la fel de bine ca si resursele naturale originale; un exemplu in acest sens poate fi APraterul@ in Austria).
3. Factori umani.
Calitatea resurselor umane care activeaza in cazare poate influenta in mod considerabil oferta de cazare. Ponderea importanta detinuta de forta de munca in cazare particularizeaza aceasta activitate si influenteaza chiar atractivitatea de cazare. Personalul bine pregatit din punct de vedere profesional, cu o inalta constiinta morala, constient de raspunderea care ii revine in actul prestatiei, contribuie in mod direct la realizarea unei calatorii de cazare reusite si la cresterea prestigiului prestatorilor de servicii de cazare.

Continutul si caracteristicile pietei de cazare

Datorita specificului sau aparte, de producator si ofertant al unor “produse abstracte”, fara suport material, cazareul si-a creat o piata proprie a serviciilor pe care le furnizeaza, care, desi seamana cu alte forme de existenta a pietei, functioneaza in mod distinct si este determinata de factori specifici.
Desi, intr-o acceptiune foarte generala, se poate spune ca piata de cazare este locul in care se intalnesc si se confrunta cererea cu oferta de produse de cazare, exista o serie de elemente particulare, care amplifica semnificatiile conceptului de piata de cazare. Astfel, in procesul de definire a pietei de cazare este necesar sa se tina cont de urmatoarele elemente:
·         produsul turistic, alcatuit din atractia naturala si antropica si din serviciile care ii determina continutul;
·         firmele de cazare, respectiv cele care au ca obiect de activitate prestarea de servicii care intra in sfera de cuprindere a cazareului;
·         particularitatile consumatorilor de cazare;
·         spatiul geografic si economic in care au loc actele de vanzare-cumparare a serviciilor de cazare;
·         perioada de timp in care se efectueaza prestatia de cazare etc..
Pornind de la aceste elemente care determina continutul pietei de cazare, putem spune ca aceasta se caracterizeaza printr-o serie de particularitati, dintre care
·         este o piata cu finalitate specifica, turistii urmarind procurarea unor satisfactii aparte, proprii acestui sector de activitate;
·         este o piata fragmentata, rezultat al confruntarii dintre oferta extrem de eterogena si cererea determinata de preferintele subiective ale consumatorilor de cazare;
·         este de o complexitate aparte in timp si spatiu, deoarece oferta de cazare este perceputa initial in mod subiectiv, ca o imagine construita in urma unor informatii care circula intre turistii potentiali si efectivi, obiectivandu-se abia in momentul consumului propriu-zis;
·         este o piata pe care actioneaza mai multi decidenti, actul de procurare a unui produs turistic putand fi influentat de o serie intreaga de participanti;
·         prezinta un grad de risc mai ridicat, incertitudinile ofertantilor fiind mai numeroase decat in cazul pietei bunurilor materiale.
Pe baza acestor particularitati, se poate spune ca piata de cazare reprezinta o “... sfera economica de interferenta a intereseler purtatorilor ofertei de cazare, materializata prin productia de cazare, cu cele ale purtatorilor cererii de cazare, materializata prin consum... interferenta transformata prin suprapunere in timp si spatiu a celor doi factori (oferta si cererea)”

Caracteristicile serviciilor de cazare

Reprezentand un domeniu particular de activitati economice, serviciile de cazare prezinta o serie de trasaturi care, desi caracterizeaza sectorul tertiar in general, prezinta particularitati specifice, determinate in principal de continutul ofertei si cererii de cazare, de formele in care se concretizeaza intalnirea cererii cu oferta de cazare. Pe de alta parte, activitatea de cazare presupune prestarea unor servicii de cazare diverse, intr-o succesiune riguroasa, care alcatuiesc un ansamblu complex si eterogen.
Literatura de specialitate este bogata in aprecieri vizand caracteristicile serviciilor . Pornind de la aceste aprecieri, putem considera ca serviciile de cazare sunt caracterizate prin urmatoarele particularitati:
1. intangibilitatea, considerata drept principala trasatura a serviciilor de cazare, exprima faptul ca serviciile de cazare nu pot fi evidentiate (nu pot fi expuse, vazute, simtite etc.) printr-un suport material propriu-zis, motiv pentru care, prestatorii de servicii incearca sa le adauge anumite caracteristici tangibile prin care sa se poata sugera calitatea lor (ambianta, personal, echipamente etc.) si, totodata, sa se poata micsora riscul si incertitudinea actului achizitiei de catre cumparator.
Dintre principalii factori care permit vizualizarea serviciilor de cazare amintim:
ambianta, fie naturala (un anumit peisaj natural), fie creata (design, arhitectura, mobilier etc.), constituie mecanismul initial de formare a imaginii despre un anumit serviciu;
comunicatiile referitoare la serviciile de cazare, din randul carora se detaseaza mijloacele publicitare si fortele de vanzare; personalul aflat in contact direct cu clientul are un rol esential in evaluarea calitatii serviciului turistic, atat prin modul de exprimare, cat si prin intreaga atitudine non-verbala afisata;
pretul, prin marimea sa, poate permite aprecieri asupra calitatii unui serviciu turistic, cu conditia sa fie dimensionat in mod corespunzator situatiei reale, starii de fapt;
2. inseparabilitatea serviciilor de cazare fata de prestatori exprima faptul ca productia (prestarea) lor se realizeaza in mod simultan cu consumul; aceasta presupune, totodata, faptul ca fiecare consumator participa efectiv la prestarea serviciului, iar interactiunea client-prestator determina influente reciproce asupra rezultatului prestatiei;
3. variabilitatea (eterogenitatea) serviciilor de cazare exprima faptul ca acestea sunt imposibil de repetat, in mod identic, de la o prestatie la alta, deoarece depind de persoana care le realizeaza, de momentul si de locul in care sunt prestate. Eterogenitatea serviciilor de cazare constituie o trasatura derivata si din faptul ca prestatia de cazare constituie, de fapt, un ansamblu de servicii independente. Pentru a asigura reusita prestatiei, este necesar sa se personalizeze serviciile, asigurandu-se o tratare corespunzatoare a fiecarui client. Desi diferentierea serviciilor de cazare este greu de realizat, prin ambianta, prin competenta si constiinciozitatea personalului, prin originalitatea prestatiei se poate ridica calitatea prestatiei si se poate atinge un inalt nivel de performanta a serviciilor;
4. perisabilitatea exprima faptul ca serviciile de cazare nu pot fi stocate in scopul vanzarii sau utilizarii lor ulterioare, cu alte cuvinte nu pot fi inmagazinate pentru a fi folosite in alte momente de timp; consecinta principala a acestei trasaturi consta in sincronizarea cererii cu oferta de cazare. De aceea, obiectivul principal al marketingului serviciilor de cazare il constituie asigurarea sincronizarii cererii cu oferta de cazare, conturarea si stabilirea celor mai adecvate strategii vizand corelarea celor doua laturi ale pietei serviciilor de cazare si atenuarea sezonalitatii de cazare;
5. lipsa dreptului de proprietate constituie o trasatura legata de faptul ca accesul la un anumit serviciu turistic achizitionat se realizeaza pe o perioada limitata de timp; pentru a fideliza clientela, prestatorii de servicii de cazare apeleaza la o serie de metode care sporesc atasamentul turistilor.
Aceste caracteristici influenteaza in mod direct activitatea prestatorilor de servicii de cazare si determina gradul de eficienta a activitatii de cazare in general.


Continutul si functiile marketingului turistic


Complexitatea fenomenului turistic, caracterul particular al activitatii firmei de cazare obligata sa ia in considerare toate celelalte activitati adiacente cazareului, conduc la necesitatea unei abordari de marketing corespunzatoare.
Datorita specificului produsului turistic, al carui continut este determinat atat de structura sa materiala, cat si de o serie intreaga de prestatii adiacente, activitatile de cazare constituie parti unitare ale unui intreg care trebuie sa ramana omogen, iar eforturile fiecarui agent economic implicat in serviciile de cazare trebuiesc conjugate, astfel incat, printr-o sincronizare atenta, atat in perioada sezonului turistic, cat , mai ales, in extrasezon, sa creasca nivelul calitatii prestatiei de cazare si, implicit, eficienta activitatii desfasurate de acestia.
Pe de o parte, fiecare dintre aceste elemente componente descrie o piata proprie si, in acelasi timp, constituie raspunsul individual la o cerere specifica, pe de alta parte, produsul global, rezultat al interconditionarii acestora, raspunde unei cereri de cazare de ansamblu. Abordarea prestatiei de cazare, intr-o viziune de micromarketing, permite nu numai optimizarea  activitatii fiecarui agent economic, dar si o justa conjugare a eforturilor tuturor factorilor implicati.
Dar, eforturile de sincronizare a activitatilor fiecarei verigi a lantului de prestatii de cazare, trebuiesc coroborate cu cele de sincronizare a deciziilor luate la nivelurile superioare, decizii care, desi mai reduse ca numar, pot afecta strategia firmei de cazare (politica valutara, modul de acordare a vizelor, politica de investitii etc.).
Abordarea activitatii intr-o viziune de macro-marketing turistic, permite o mai buna corelare cu celelalte sectoare economice, iar prin intermediul unor masuri adecvate, politica in domeniul cazareului poate constitui un suport al dezvoltarii nationale durabile.
Oricare ar fi nivelul la care se aplica principiile marketingului, armonizarea intereselor factorilor implicati in activitatea de cazare trebuie sa se realizeze in spiritul unei responsabilitati sporite fata de societate si mediul inconjurator.
Dintre cele cinci concepte rivale  care stau la baza modului in care organizatiile isi desfasoara activitatile de marketing si anume: conceptia de productie, conceptia de produs, conceptia de vanzare, conceptia de marketing si conceptia de marketing social, ultimul concept obliga pe responsabilii marketingului sa ia in considerare (atunci cand elaboreaza politicile de marketing) trei aspecte esentiale:
cresterea profiturilor firmei;
satisfacerea dorintelor consumatorilor;
apararea intereselor societatii in ansamblul ei.
In spiritul acestui concept, firmele implicate in activitatea de cazare trebuie sa urmareasca maximizarea profitului in deplina concordanta cu asteptarile societatii si sa contribuie la cresterea standardelor ecologice de baza.
Omenirea constientizeaza faptul ca numai o dezvoltare durabila, in armonie cu mediul inconjurator garanteaza un viitor sigur.
Prin specificul sau aparte, activitatea de cazare se bazeaza, in primul rand, pe valorificarea potentialului natural si cultural al unei tari si, are efecte potentiale, in timp si spatiu, asupra intregului mediu inconjurator.
Fundamentarea politicilor de marketing trebuie realizata astfel incat sa se asigure, pe de o parte, profitul firmei, iar pe de alta parte, conservarea pe termen lung, a calitatii si cantitatii resurselor naturale.
In spiritul celor prezentate anterior, putem spune ca marketingul turistic asigura mijloacele de fundamentare si armonizare a politicilor firmelor implicate in prestatia de cazare, in deplina concordanta cu politica economica de ansamblu a unei tari si permite maximizarea profitului si a satisfactiei de cazare, in conditiile conservarii si consolidarii patrimoniului turistic.
Specificul activitatii de cazare presupune si anumite particularitati distincte ale functiilor marketingului turistic. Astfel, functiile clasice ale marketingului sunt:
cercetarea pietei, a nevoilor care stau la baza consumului de servicii de cazare;
conectarea dinamica a firmei la mediul economico-social, adaptarea la tendintele in inregistrate in evolutia acestuia, in vederea contracararii influentelor negative si,chiar, fructificarii oportunitatilor exterioare;
satisfacerea in conditii superioare a nevoilor de consum turistic;
maximizarea profitului, printr-o alocare justa a resurselor si optimizarea desfasurarii intregului lant de procese economice.
Acestora consideram ca li se adauga o alta functie a marketingului turistic si anume:
armonizarea si integrarea intereselor firmei cu interesul de ansamblu al societatii in ceea ce priveste conservarea parametrilor calitativi si cantitativi ai resurselor de cazare naturale.

Structura prestatiei de cazare

Consumul serviciilor de cazare presupune derularea, intr-o anumita ordine, a unor tipuri de activitati, atat specifice, cat si nespecifice cazareului, in functie de tipul prestatiei, momentul si locul prestatiei, forma de cazare etc..
In literatura de specialitate, analiza modului in care sunt structurate si clasificate serviciile de cazare se realizeaza din mai multe puncte de vedere (natura serviciilor, modul in care raspund solicitarilor diferitelor categorii comportamentale ale clientelei de cazare, aria de localizare a prestatiei, modalitati de plata etc.), dar, pentru simplificare, vom decurge la o delimitare a acestora in raport cu natura prestatiei si motivatia cererii de cazare se intalnesc urmatoarele tipuri de servicii :
1. servicii de cazare specifice, a caror existenta si complexitate sunt determinate de esenta fenomenului turistic ca atare. La randul lor, pot fi grupate astfel:
1.1. servicii de cazare de organizare si pregatire a consumului turistic (organizarea calatoriilor, consultanta acordata turistilor, promovare, rezervarea serviciilor etc.);
1.2. servicii de baza, referitoare la activitati care reprezinta motivatia de baza a calatoriei.   In aceasta categorie sunt incluse urmatoarele tipuri de servicii :
1.2.1. serviciul de cazare, vizeaza, prin continutul sau, crearea conditiilor si a confortului necesar adapostirii si odihnei calatorului si reprezinta produsul a ceea ce se numeste “industrie hoteliera”, respectiv acel sector care, conform acceptiunii actuale, inglobeaza ansamblul activitatilor desfasurate in spatiul de cazare.
Fiind alcatuit, la randul sau, dintr-un grup de prestatii oferite turistului pe timpul sejurului, in unitatile de cazare, serviciul de cazare se prezinta ca o activitate complexa, a carei dezvoltare si calitate depinde de cel putin doi factori:
baza tehnico-materiala adecvata (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, popasuri etc.), cu dotari corespunzatoare, astfel incat sa poata fi asigurate turistilor conditiile optime de cazare;
un personal calificat, de dimensiuni corespunzatoare, care-si desfasoara munca in conditii optime de organizare.
Existenta unei minime neconcordante intre acesti factori poate influenta in mod negativ calitatea prestatiei de cazare si, de aici, nivelul rezultatelor activitatii de cazare.
Activitatea de cazare si industria hoteliera se afla in legaturi stranse de interdependenta. Pe de o parte, industria de cazare se dezvolta ca o consecinta a circulatiei de cazare, pe de alta parte, dezvoltarea cazareului este conditionata de existenta unor spatii de cazare echipate conform standardelor de exigenta respective.
Serviciul hotelier, pe langa cazarea propriu-zisa, este completat de o serie de prestatii suplimentare (alimentatie, activitati de informare, comerciale etc.), intre care exista relatii de interferenta si care sunt dezvoltate in functie de specificul fiecarei unitati hoteliere.
Cazarea constituie, insa, principala functie indeplinita de unitatea hoteliera, obiectivul sau principal fiind asigurarea conditiilor de odihna si igiena ale turistului, prin intermediul unui echipament corespunzator.
1.2.2. Serviciul de alimentatie determina, la randul sau, calitatea prestatiei de cazare in ansamblul ei, influenteaza atat continutul, cat si atractivitatea ofertei de cazare si are implicatii directe asupra modului de orientare a fluxurilor de cazare.
Alimentatia publica intruneste anumite trasaturi specifice si raspunde unor cerinte tipice, dintre care amintim :
necesitatea prezentei in orice moment-cheie al consumului turistic, astfel incat sa permita asigurarea procurarii hranei de catre turist, raspunzand cerintei de satisfacere a nevoii cotidiene de hrana;
necesitatea prezentei unei tipologii largi de unitati de alimentatie publica, prin care sa se poata satisface o paleta larga de trebuinte, atat de baza (hrana), cat si de divertisment;
in cazul cazareului balneo-medical, serviciul de alimentatie publica indeplineste un rol suplimentar, anume acela de a contribui, in mod direct, la reusita tratamentului, prin asigurarea unui regim de hrana adecvat;
necesitatea asigurarii unui mod de hrana adecvat, atat pentru turistii autohtoni, cat si pentru turistii straini, conform specificului anumitor tari sau zone geografice.
Constituindu-se intr-o componenta de importanta majora a ofertei de cazare, serviciul de alimentatie publica este supus unui procese continuu de perfectionare si modernizare (de exemplu, din punct de vedere al modernizarii structurii retelei, se remarca tendinta de creare a unor unitati cu functii complexe, precum si a unor noi tipuri de unitati, mai bine adaptate specificului unor segmente de clienti) si, in acelasi timp, de diversificare, prin oferirea unor prestatii cu caracter complementar.
1.2.3. Serviciul de agrement-divertisment cuprinde acele activitati care, prin mijloace specifice, contribuie la satisfacerea nevoilor fizice si psihice ale turistului, prin asigurarea cadrului necesar petrecerii placute si instructive a timpului liber.
Principalele functii ale serviciului de agrement se concretizeaza in indeplinirea urmatoarelor cerinte:
asigura reconfortarea psihica si fizica a turistului;
raspunde exigentelor de crestere a atractivitatii si competitivitatii statiunilor de cazare;
individualizeaza oferta de cazare;
constituie o importanta sursa de venituri;
poate constitui o motivatie de cazare propriu-zisa (vacante dedicate schiului, inotului, yachting etc.).
Pe langa faptul ca serviciul de agrement necesita o baza tehnico-materiala adecvata motivatiei de cazare si dotarea cu un personal cu calificare corespunzatoare, contribuind astfel in mod direct la dezvoltarea economica a zonei sau statiunii de cazare, rolul sau este cu atat mai important, cu cat, printr-un mod de organizare modern, in care turistul devine participant activ la divertismentul efectiv, contribuie la orientarea fluxurilor de cazare si la cresterea eficientei activitatii de cazare.
1.2.4. Serviciul de transport turistic are un rol determinant in cresterea calitatii prestatiei de cazare, deoarece, prin intermediul sau, este asigurat accesul turistilor in zonele de interes turistic, intalnirea cererii cu oferta de cazare si, prin aceasta, transformarea lor din stare potentiala, intr-una efectiva.
Deoarece timpul total de vacanta al unui turist poate fi considerat, dintr-un anumit punct de vedere, ca este compus din doua elemente si anume, timp de transport si timp de sejur, rezulta necesitatea asigurarii unui transport rapid, care sa permita reducerea timpului de deplasare, atat intre punctele-cheie ale itinerariilor de cazare, cat si la nivelul unei statiuni sau localitati.
Datorita ponderii ridicate a costurilor serviciilor de transport in tarifele pentru un aranjament turistic, este necesar sa se realizeze o optimizare a transportului, atat prin utilizarea rationala a mijloacelor de transport, cat si prin combinarea eficienta a formelor tipice de transport: rutier, feroviar, aerian, naval si, cu un rol specific in cazare, transportul pe cablu. In urma celor prezentate mai sus, putem spune ca rolul acestor patru tipuri de servicii de baza nu este intotdeauna acelasi, uneori chiar, unul dintre ele putand lipsi intr-o prestatie de cazare, dar, pentru a satisface motivatia de cazare, firmele prestatoare ale acestor servicii trebuie sa coopereze intre ele, astfel incat sa asigure turistului satisfactie deplina.
1.3. servicii de cazare suplimentare sau complementare in randul carora este cuprinsa o serie de activitati care au drept scop asigurarea unei odihne active, unei recreeri a turistilor, activitati care nu se substituie insa, serviciilor de agrement.
Caracterizate printr-o mare varietate, unele dintre ele pot fi anticipate de catre turisti, intrand in costul initial al programului turistic, altele vor fi cunoscute abia la destinatie, iar solicitarea lor ramane la alegerea turistilor.
Cele mai importante servicii suplimentare sunt considerate a fi urmatoarele :
servicii de informare a clientelei de cazare;
servicii de intermediere (inchirieri, rezervari etc.);
servicii si activitati de cazare cu caracter special (organizarea de simpozioane, festivaluri, expozitii etc.);
servicii si activitati de cazare cu caracter sportiv;
servicii de tratament balneo-medicale;
servicii diverse.
Dintre acestea, serviciile de cura si tratament balneo-medical pot fi considerate suplimentare in situatiile in care turistii isi completeaza sejurul intr-o statiune cu efectuarea unor tratamente de gen (bai de namol, cure de ape minerale etc.), in mod preventiv.
Deoarece, atat pe plan mondial, cat si pe plan national, se remarca necesitatea cresterii rolului medicinei preventive, prin apelarea la remedii oferite de factorii terapeutici naturali, de sine statatori sau combinati cu mijloace terapeutice alopate, se constata o preocupare sustinuta pentru punerea in valoare a factorilor naturali-curativi, pentru dezvoltarea bazei materiale si de tratament in localitatile care dispun de acesti factori, pentru pregatirea unui personal calificat corespunzator.
Organizarea moderna a serviciilor balneo-de cazare, presupune, pe langa o baza de tratament adecvata, existenta unor mijloace de agrement diverse, astfel incat nevoile turistilor sa poata fi satisfacute in mod corespunzator si la standarde inalte de calitate.
2. Servicii de cazare nespecifice, asigurate de catre diferite unitati prestatoare de servicii, de care turistii beneficiaza in anumite imprejurari: transport in comun, gospodarie comunala, reparatii si intretinere, telecomunicatii, servicii de igiena si infrumusetare etc., care, in mod indirect, contribuie la satisfacerea nevoilor turistilor.

Structuri organizatorice hoteliere

Structura organizatorică a unui hotel - reprezentată prin organigrama sa - este formată din ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor organizatorice.
În funcţie de categoria hotelului şi obiectivele strategice propuse, care presupun o anumită anvergură a activităţilor, există o mare varietate de structuri organizatorice. Din punct de vedere al capacităţii aferente unui hotel se disting:
Hoteluri mari (marea hotelărie), cu peste 200 camere, care au un grad ridicat de confort (4 stele), înglobând o varietate de activităţi şi servicii diverse.
Hoteluri medii (hotelăria medie), cu o capacitate de 100-200 camere, au un nivel mediu de confort. In cadrul acestora, organigramele includ funcţii destul de numeroase;
Hotelurile mici (mica hotelărie), cu o capacitate de până la 100 camere, au un confort mediu sau scăzut şi cuprind un număr redus de funcţii, cumulate de câţiva lucrători. Distingem astfel, în cadrul hotelurilor mici, funcţiunile de receptioner, care trebuie să presteze toate activităţile de concierge, să răspundă la telefoane, să facă comisioane şi funcţia de casier.
În cadrul unui hotel de categorie inferioară, activităţile specifice pot fi îndeplinite de un număr mai mic de lucrători, care vor avea sarcini mult mai diverse.
În unităţile hoteliere, subdiviziunile organizatorice sunt reprezentate prin departamente, care, la rândul lor, grupează servicii omogene sau complementare, ce îndeplinesc aceeaşi funcţie. Un serviciu poate avea, în componenţa sa, mai multe compartimente, structurate în birouri, secţii, partizi, în funcţie de activităţile derulate.

După funcţiile principale îndeplinite - cazare si alimentaţie - un complex hotelier va avea cel puţin 2 departamente de bază: departamentul cazare    şi    departamentul    alimentaţie    şi    4    departamente    auxiliare: departamentul administraţie, tehnic, de marketing-vânzări şi de personal.

Tehnici de stabilire a tarifului de cameră

Elementul de bază al politicii de preţ a hotelului este tariful de cameră, deoarece cea mai mare parte din veniturile unui hotel provine din încasările vânzărilor de camere.
Tariful mediu de cameră reprezintă preţul plătit de un client pentru închirierea unei camere pentru o noapte.
Hotelurile stabilesc mai multe categorii de tarife de cameră. în general, ele corespund tipurilor de cameră (apartamentului, camerei cu un pat, cu două etc), care sunt comparabile, din punct de vedere al dimensiunilor şi mobilierului.
Diferenţele se bazează pe criterii cum ar fi: mărimea camerei, localizare, vedere, mobilier, grad de confort.
Fiecărei categorii de tarif de cameră i se atribuie, pe baza numărului de persoane care ocupă camera, un tarif standard. Acesta mai este numit şi tariful de suport sau de recepţie, deoarece este afişat la recepţie. Cu alte cuvinte, tariful de recepţie este afişat pe tabelul tarifar, pentru a informa recepţionerii şi turiştii în legătură cu preţul fiecărei camere.
De obicei, recepţionerii vând camerele la preţul standard; fac excepţie cazurile în care clientul se califică la categoria tarifelor speciale de cameră. Acestea pot fi:
1. tarife comerciale sau de companie — oferite companiilor cu care se încheie frecvent contracte de care beneficiază hotelul sau/şi lanţul hotelier;
2. tarife promoţionale;
3.   tarife stimulative. Acestea sunt acordate pentru promovarea unei afaceri viitoare; sunt acordate conducătorilor de grupuri, planificatorilor de conferinţe, întâlniri de afaceri şi tour-operatorilor şi altor asemenea persoane capabile să furnizeze hotelului un venit substanţial;
4.     tarife de familie - oferite familiilor cu copii;
5.    tarife de prestaţii complexe. Acestea includ în preţul camerei şi pe cel al unei combinaţii de evenimente şi activităţi;
6.    tarife gratuite (zero) - oferite liderilor şi/sau clienţilor importanţi.
Tarifele speciale trebuie să fie controlate cu mare stricteţe. Managerii de front-office trebuie să examineze circumstanţele acordării unor astfel de tarife, pentru ca angajaţii front-office-ului să urmărească politica stabilită în acest sens.
Tarifele de cameră sunt considerate instrumente importante de marketing pentru formarea imaginii hotelului.
Două sunt tehnicile cele mai folosite în industria hotelieră în stabilirea tarifului de cameră: tehnica miimii şi formula lui Hubbart.

Indicatorii de cuantificare a capacităţii de cazare turistică

Capacitatea de cazare turistică poate fi evaluată, folosind un set de indicatori.
1.     Capacitatea de cazare turistică existentă cuprinde numărul de locuri de cazare de folosinţă turistică. Ea diferă de capacitatea de cazare turistică în funcţiune, adică de numărul de locuri de cazare efectiv puse la dispoziţia turiştilor de către unităţile hoteliere.
Capacitatea de cazare existentă se exprimă prin numărul total de paturi, care poate fi apreciat în mod global sau cu ajutorul unor indicatori parţiali:
-  numărul de camere individuale;
-  numărul de locuri de cazare în camere individuale;
-  numărul de camere duble;
-  numărul de locuri de cazare în camere duble;
-  numărul de apartamente;
-  numărul de locuri de cazare în apartamente.
2.        Capacitatea de cazare în funcţiune (Cap) exprimă, deci, oferta de cazare a firmei de turism în funcţie de numărul de locuri care pot fi oferite la cazare (L) şi numărul de zile cât pot fi folosite într-un an (nz), luând în consideraţie şi zilele de neutilizare, datorate unor lucrări de igienizare, curăţenie, reparaţii.

Cap  =  L  x  nz

3.        Oferta de cazare (L) cuprinde volumul total de activităţi de cazare, pe care unitatea de cazare turistică îl poate realiza într-o anumită perioadă de timp. Structura ofertei de cazare cuprinde oferta hotelieră (Lh) şi structurile de primire extrahoteliere (LEx), ea putând fi analizată mai detaliat. Oferta de cazare turistică este o mărime ex-ante, utilizată la stabilirea volumului programat de încasări.

L =  Lh  +  Lex

1. Densitatea ofertei de cazare (D) poate fi evaluată ca pondere a locurilor de cazare pe km.2 sau loc de cazare, calculându-se în două moduri: fie ca raport între numărul locurilor totale de cazare (L) şi suprafaţa zonei (S), fie ca raport între numărul locurilor totale de cazare şi numărul camerelor (N):

D  =  ( L  /  S)  x 100   sau  D  =  (L  /  N)  x 100

5.    Coeficientul de ocupare a capacităţii de cazare în funcţiune (Cf) este calculat ca un coeficient ponderat, între numărul de turişti (T) şi durata medie a sejurului (S), respectiv, între locurile de cazare şi numărul de zile-turist.
Cf = T  x S  / L x Zt  x 100
unde:
T - numărul de turişti;   S- durata medie a sejurului;    Zt - număr de zile-turist.

6.    Coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune (Cuc) exprimă gradul de valorificare a ofertei de locuri-zile de cazare a hotelului (L), într-o anumită perioadă de timp. Se calculează ca un raport între numărul de zile-turist sau numărul de înnoptări în spaţiile de cazare disponibile (Zt) şi oferta de locuri-zile de cazare (L):

Cuc  =  ( zt  / L )  x 100

7.        Numărul mediu zilnic, lunar sau anual de turişti (Nt) indică cererea efectivă globală sau pe segmente de clienţi, într-o anumită perioadă de timp. Se calculează ca un raport între numărul de turişti sosiţi în perioada de referinţă (T) şi numărul de zile al perioadei respective (Z):

Nt = T  /  z

3.  Durata medie de sejur (S) se calculează la nivel global, pe mijloace de cazare, sau după proveninţa turiştilor. Ea caracterizează gradul de atractivitate al unei zone, indicând perioada medie de timp, în care turiştii rămân într-o anumită zonă turistică:
=  ZT  /  T

Indicatorii prezentaţi reprezintă instrumente preţioase de lucru pentru aprecierea gradului de valorificare a unităţii de cazare turistică, a eficienţei acesteia, a gradului de atractivitate a unei zone, a circulaţiei turistice, atât la nivel microeconomic, cât şi mezo şi macroeconomic.


Principalele tipuri de structuri de primire cu funcţiune de cazare

Conform normelor metodologice aprobate, sunt:
1. Hotelul este o structură de primire turistică amenajată în clădiri sau corpuri de clădire, care pune la dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice şi dispune de recepţie şi spaţii de alimentaţie în aceeaşi incintă. Hotelurile, care
sunt formate din apartamente şi garsoniere în cadrul cărora se poate prepara şi servi masa sunt considerate hoteluri-apartamente;
2.     Motelul este unitatea hotelieră organizată în afara localităţilor, în imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată şi amenajată atât pentru satisfacerea nevoilor de cazare şi masă ale turiştilor, cât şi pentru parcarea în siguranţă a mijloacelor de transport;
3.     Vilele   sunt  structuri  de  primire  cu  capacitate  relativ  redusă, funcţionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în staţiuni balneoclimaterice sau în zone şi localităţi de interes turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor servicii specifice;
4.     Bungalourile sunt structuri de primire cu o capacitate redusă, confecţionate din lemn şi alte materiale similare. In zonele cu umiditate ridicată, construcţia este din zidărie. Pot fi amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanţă, ca unităţi independente în cadrul unor staţiuni sau zone turistice, ori ca spaţii complementare pe lângă alte structuri de primire turistică. De regulă, activitatea lor este sezonieră. Bungalourile oferă, pe lângă serviciile de cazare, şi alte servicii complementare unităţii pe lângă care funcţionează.
5.  Cabanele turistice sunt structuri de primire turistică cu capacitate relativ redusă, funcţionând în clădiri independente cu arhitectură specifică, în zonele montane, rezervaţiile naturale, în apropierea staţiunilor balneare sau a altor obiective turistice.  Pe lângă serviciile de cazare oferite turiştilor aflaţi în drumeţie sau la odihnă, acestea oferă şi alte servicii specifice.
6.  Refugiile turistice sunt structuri de primire situate în locuri izolate şi greu accesibile din zona montană, de regulă la altitudini mari, având o capacitate redusă, un grad minim de confort şi un număr redus de personal de deservire.
7.  Campingurile sunt structuri de primire turistică cu caracter sezonier, destinate să asigure cazarea turiştilor în corturi sau rulote. Sunt, de regulă, astfel amenajate, încât să permită turiştilor să parcheze mijloacele de transport, să-şi pregătească masa şi să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor unităţi. Plasarea campingurilor trebuie să se facă în locuri pitoreşti, cu microclimat favorabil, ferite de zgomot, diferite surse de poluare sau orice alte elemente care ar pune în pericol securitatea turiştilor.   Terenurile campingurilor trebuie să fie plane şi să nu menţină apa după ploaie. Suprafaţa de campare cuprinde mai multe parcele de campare (suprafeţele de teren pe care se pot instala corturi, maşina şi se poate asigura mişcarea şi odihna a 4 turişti). în funcţie de destinaţia lor, campingurile pot fi de tranzit, amplasate în apropierea principalelor trasee turistice şi de sejur, amplasate în perimetrul sau vecinătatea unor staţiuni balneoclimaterice, în zonele de agrement de lângă centrele urbane, periurbane.
8.     Căsuţele sunt spaţii de cazare de dimensiuni reduse, realizate din lemn sau din alte materiale similare, compuse dintr-o cameră şi un mic antreu sau terasă şi, uneori, dotate şi cu un grup sanitar propriu. Distanţa dintre două căsuţe nu poate fi mai mică de 3m, pentru a se asigura şi spaţiul de parcare a unei maşini.
   Căsuţele care nu permit şi amenajarea unor spaţii de campare sunt clasificate drept căsuţe tip camping. Acestea au dimensiuni mai reduse, fiind compuse dintr-o cameră şi un mic antreu sau terasă. Căsuţele tip camping, care sunt amplasate pe lângă alte unităţi de cazare sau de alimentaţie pentru turism, vor dispune de grup sanitar comun, o construcţie închisă, ce cuprinde: un lavoar de 30 locuri; o cabină- duş de 50 locuri; o cabină- w.c. de 30 locuri.
9.     Satul de vacanţă este un ansamblu de clădiri, vile, bungalouri, amplasate într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiştilor servicii de cazare, alimentaţie şi o gamă de prestaţii turistice suplimentare (agrement, sportive, culturale). Amplasamentul satului de vacantă trebuie să fie ferit de poluare şi alte elemente care ar pune în pericol securitatea şi sănătatea turiştilor (suprafaţa spaţiilor verzi şi a celor destinate pentru agrement şi odihnă trebuie să
reprezinte minim 25% din suprafaţa totală a satului de vacanţă). Încadrarea satului  de  vacanţă în categoria de  2  sau 3  stele  depinde  de elementele constructive care-i compun şi de diversitatea şi calitatea serviciilor oferite.
10.     Pensiunile turistice şi fermele agroturistice sunt amplasate în locuri ferite de surse de poluare, având o capacitate redusă de cazare (10 camere, totalizând 30 locuri). Pot funcţiona atât ca nişte clădiri independente, cât şi în locuinţele cetăţenilor, cu deosebire din mediul rural. Pe lângă cazarea turiştilor, pensiunile oferă şi condiţiile de pregătire, servire a mesei. Fermele
agroturistice diferă de pensiune, prin faptul că alimentaţia este asigurată din muuv^a propria.
11.    Camerele de închiriat în locuinţe familiale reprezintă structuri de primire turistică, ce cuprind un număr limitat de spaţii, care oferă condiţii similare cu cele ale unui apartament decomandat de bloc. Bucătăria şi baia sunt comune, iar încadrarea acestora pe categorii -de 1,2, 3 stele-, depinde de gradul de dotare al camerelor şi de aspectele de natură constructivă.
12.    Spaţiile de cazare pe navele fluviale sau maritime sunt organizate pe pontoane plutitoare, fiind utilizate pentru cazarea pe durata călătoriei sau ca hoteluri plutitoare ancorate în porturi. Structura lor este asemănătoare cu cea din hoteluri, diferenţele fiind în ceea ce priveşte:
1.    dimensiunea spaţiilor de cazare, care poate fi redusă cu până la 50% faţă de cele din hotelurile de aceeaşi categorie existentă sau nou construite;
2.      dimensiunea  paturilor,   ce   poate   fi   de   0,8-2m   în  cazul   celor individuale şi l,2-2m în cazul celor duble;
3.    dotarea cu piese de mobilier, admiţând şi piese rabatabile.
Din multitudinea de forme de cazare turistică, hotelul este cea mai reprezentativă şi predominantă unitate de cazare turistică, îndeplinind o gamă largă de funcţii conexe şi complementare celei de cazare propriu-zisă: de alimentaţie, de odihnă, de igienă, comercială, de intermediere, de agrement, eventual, de tratament. Se apreciază că, în decursul unei zile, doar cea 8 ore sunt consacrate somnului, restul fiind destinate satisfacerii altor trebuinţe:   2 ore pentru alimentaţie, 2 ore pentru igiena personală, schimbarea ţinutei, 2 ore pentru alte necesitaţi personale. Rezultă, în total, 14 ore pentru necesităţile de bază, restul timpului rămânând o permanentă sursă de inspiraţie pentru ofertanţii de servicii, dornici de a satisface, la cel mai înalt nivel, aşteptările clienţilor. în cadrul unităţilor de cazare, un loc aparte îl ocupă şi structurile de cazare extrahoteliere, care oferă multiple avantaje: preţuri flexibile şi mai reduse; alimentaţie variată; autenticitatea prestaţiilor. Cele mai cunoscute structuri extrahoteliere sunt: reşedinţele secundare; camerele mobilate; campingul; casele familiale şi satele de vacanţă; motelul; hanul turistic.
Lanţurile hoteliere
Pentru a face faţă concurenţei accentuate de pe piaţa hotelieră, unele unităţi de cazare turistică s-au afiliat la un lanţ hotelier. Practica este destul de veche şi eficientă, conducând la eliminarea multor neajunsuri ale hotelăriei individuale: gradul mai redus de dotare, imposibilitatea afilierii la preţurile liderului, rentabilitatea scăzută. Primele lanţuri hoteliere au fost create în S.U.A imediat după război, cum sunt Intercontinentalul. In Europa, sistemul de lanţuri hoteliere a fost iniţiat în Franţa, prin renumitele „Relais de Champagne", care, în prezent, sunt cunoscute sub numele de „Relais de Chateaux". La început, afilierea la lanţurile hoteliere viza unităţile cu categorii de 4*-5 stele. După 1975, la reţea s-au adăugat şi hotelurile de 2 stele, organizate în sistem de francisă. Lanţurile se adresau, de regulă, turismului de afaceri, iar preţurile promovate erau superioare mediei. In prezent, în Europa, lanţurile hoteliere s-au dezvoltat la aşa numita clasă economică, care are o sferă de adresabilitate largă, segmentul de piaţă ocupat de acestea fiind destul de însemnat (cea 50%).
În funcţie de gradul de autonomie, în cadrul reţelei se disting două categorii de lanţuri hoteliere:
1.     Lanţurile voluntare, care grupează hoteluri independente, ce îşi menţin autonomia de gestiune. Pentru a păstra imaginea de lanţ, acestea trebuie să respecte anumite norme de confort, de calitate, de arhitectură sau de amenajări. Literatura de specialitate menţionează existenţa a 20 de lanţuri voluntare, a căror capacitate hotelieră este inegal distribuită:   25% în Franţa şi Elveţia, 16% în Irlanda, 10% în Germania, 8% în Belgia, 7% în Marea Britanie, 6% în Spania şi Italia. Lanţurile voluntare cuprind hoteluri cu categorii de 2 sau 3 stele. Principalele domenii de cooperare în cadrul lanţului sunt:
-  promovarea şi publicitatea;
-  centrele de rezervări de locuri;
-  consultanţa şi serviciile de pregătire profesională.
2.     Lanţurile  integrate  cuprind  hoteluri,  cu  grade  diferenţiate  de autonomie. Pachetele de servicii turistice oferite sunt standardizate, iar multe din serviciile turistice sunt centralizate.  Principalele lanţuri integrate sunt cele americane. In Europa, cel mai bun lanţ integrat este Accor, care este lipsit doar de activitatea de transport propriu, pentru a putea fi inclus în categoria „complet integrat". Gama de servicii oferite de lanţurile integrate este largă: hotelărie (50%), restaurant (26%), servicii de rezervare (11%) şi alte servicii (13%).

Există, deci, o mare varietate de unităţi de cazare turistică, care conferă cele mai variate utilităţi şi servicii turiştilor. Deosebit de important este modul (gradul) de valorificare a acestor unităţi, astfel încât să nu se risipească imensul potenţial turistic de care dispune ţara noastră.