Cazarea reprezintă, în derularea prestaţiei turistice,
etapa următoare transportului şi întruneşte
caracteristicile unei componente cu existenţă de sine stătătoare. Prin conţinutul său, cazarea vizează crearea condiţiilor şi
confortului pentru odihna călătorului; ea poate
fi definită ca rezultatul (produsul sau serviciul) industriei
hoteliere (hotelăriei), sector ce înglobează
ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de locuire temporară
. Cazarea se prezintă, astfel, ca o prestaţie complexă
ce decurge din exploatarea echipamentelor de primire şi găzduire şi este alcătuită dintr-un grupaj de servicii oferite
călătorului pe timpul şi în legătură cu rămânerea sa în unităţile hoteliere2.
Dimensiunile şi calitatea serviciului de cazare hotelieră
sunt determinate, în primul rând, de existenţa unei baze
materiale adecvate din punctul de vedere al mărimii, tipologiei, dotărilor etc, care să asigure turiştilor condiţii
optime de' înnoptare şi să îndeplinească, după caz, şi alte
funcţii. In al doilea rând, serviciul de cazare este
influenţat de încadrarea cu personal a mijloacelor de găzduire, de nivelul de calificare a lucrătorilor, de modul de organizare a muncii. In acest
context, insuficienţa spaţiilor de cazare, înzestrarea lor necorespunzătoare,
neconcordanţa între nivelul confortului oferit şi exigenţele turiştilor, ca şi
numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor
pregătire influenţează negativ calitatea serviciului de cazare şi, prin intermediul acestuia, dimensiunile circulaţiei
turistice şi gradul de valorificare a patrimoniului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu