Structura organizatorică a unui hotel - reprezentată prin
organigrama sa - este formată din ansamblul
persoanelor şi subdiviziunilor organizatorice.
În funcţie de categoria hotelului şi obiectivele
strategice propuse, care presupun o anumită anvergură a activităţilor,
există o mare varietate de structuri organizatorice. Din punct de vedere al
capacităţii aferente unui hotel se disting:
Hoteluri mari (marea hotelărie), cu peste 200 camere, care au un grad
ridicat de confort (4 stele), înglobând o varietate de activităţi şi servicii
diverse.
Hoteluri medii (hotelăria medie), cu o capacitate de 100-200 camere, au un nivel
mediu de confort. In cadrul acestora, organigramele includ funcţii destul de
numeroase;
Hotelurile mici (mica hotelărie), cu o capacitate de până la 100 camere, au un confort
mediu sau scăzut şi cuprind un număr redus de funcţii, cumulate
de câţiva lucrători. Distingem astfel, în cadrul hotelurilor mici, funcţiunile de receptioner, care
trebuie să presteze toate activităţile de concierge, să răspundă la telefoane, să facă comisioane şi funcţia de casier.
În cadrul unui hotel de categorie inferioară,
activităţile specifice pot fi îndeplinite de un număr
mai mic de lucrători, care vor avea sarcini mult mai diverse.
În unităţile hoteliere, subdiviziunile organizatorice
sunt reprezentate prin
departamente, care, la rândul lor, grupează servicii omogene sau complementare, ce îndeplinesc aceeaşi funcţie. Un serviciu poate avea, în componenţa sa, mai multe compartimente,
structurate în birouri, secţii, partizi, în funcţie de
activităţile derulate.
După funcţiile principale îndeplinite - cazare si
alimentaţie - un complex hotelier va avea cel puţin 2 departamente de bază: departamentul cazare şi
departamentul alimentaţie şi
4 departamente auxiliare: departamentul administraţie,
tehnic, de marketing-vânzări şi de personal.
Tehnici de stabilire a tarifului de cameră
Elementul de bază al politicii de preţ a hotelului este
tariful de cameră, deoarece cea mai mare parte din veniturile unui hotel provine
din încasările vânzărilor de camere.
Tariful mediu de cameră reprezintă preţul plătit
de un client pentru închirierea unei camere pentru o noapte.
Hotelurile stabilesc mai multe categorii de tarife de cameră. în general,
ele corespund tipurilor de cameră (apartamentului,
camerei cu un pat, cu două etc), care sunt comparabile, din punct de
vedere al dimensiunilor şi mobilierului.
Diferenţele se bazează pe criterii cum ar fi: mărimea
camerei, localizare, vedere, mobilier, grad de confort.
Fiecărei categorii de tarif de cameră i se atribuie, pe baza numărului de
persoane care ocupă camera, un tarif standard. Acesta mai este numit şi tariful
de suport sau de recepţie, deoarece este
afişat la recepţie. Cu alte cuvinte, tariful de recepţie este afişat pe tabelul
tarifar, pentru a informa recepţionerii şi turiştii în legătură cu
preţul fiecărei camere.
De obicei, recepţionerii vând camerele la preţul
standard; fac excepţie cazurile în care clientul se califică la categoria tarifelor
speciale de cameră. Acestea pot fi:
1.
tarife comerciale sau
de companie — oferite companiilor cu care se
încheie frecvent contracte de care beneficiază hotelul sau/şi lanţul
hotelier;
2.
tarife promoţionale;
3.
tarife stimulative. Acestea sunt acordate pentru promovarea unei afaceri viitoare; sunt acordate
conducătorilor de grupuri, planificatorilor de conferinţe, întâlniri de afaceri
şi tour-operatorilor şi altor asemenea persoane capabile
să furnizeze hotelului un venit substanţial;
4.
tarife de familie - oferite familiilor cu copii;
5.
tarife de prestaţii
complexe. Acestea includ în preţul camerei şi
pe cel al unei combinaţii de evenimente şi
activităţi;
6.
tarife gratuite (zero) - oferite liderilor şi/sau clienţilor importanţi.
Tarifele speciale trebuie să fie controlate cu mare stricteţe. Managerii de
front-office trebuie să examineze
circumstanţele acordării unor astfel de tarife, pentru ca angajaţii front-office-ului
să urmărească politica stabilită în acest sens.
Tarifele de cameră sunt considerate instrumente
importante de marketing pentru formarea imaginii
hotelului.
Două sunt tehnicile cele mai folosite în industria
hotelieră în stabilirea tarifului de cameră: tehnica miimii şi formula lui Hubbart.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu